Tot mai bine e acasa!

Voi continua sa va mai povestesc despre calatoria mea prin cateva tari europene. Intr-un post anterior, va povesteam de cum am ajuns din confortul unui hotel de (aproximativ) 4 stele in trenurile si autobuzele friguroase ale vecinilor nostri nordici.

Am ajuns la locatia unde vom petrece cateva zile dezbatand problemele BEST(Board of European Students of Technology) si luand decizii importante pentru viitorul organizatiei.

Cateva lucruri care m-au facut sa privesc putin in urma legat de evolutia Romaniei, le-am gasit in interiorul acestui sanatoriu. De la oamenii care erau cazati aici, la modul in care erau aranjate camerele, la felul cum se purtau angajatii sanatoriului, la mancarea careia intotdeauna ii lipsea cate ceva sau nu se potrivea cu momentul in care o serveam, la modul cum vad ucrainienii anumite aspecte organizatorice ...au fost destule lucruri care m-au facut sa-i dau dreptate unei colege care a spus ca atunci cand esti intr-o tara ca Ucraina iti dai seama mai tare ca iti lipseste Romania. Da, mi-a lipsit Romania!

Dupa terminarea evenimentului, am reusit cu chiu, cu vai sa ne intoarcem in Lviv, unde ne-am lovit de taximetristi binistari, dornici sa profite de pe urma strainilor, de orasul trist, dar si de gara frumoasa unde am si luat cina. Bineinteles ca si acolo am dat peste vestitul bors ucrainian din sfecla. Nu mai vreau sa vad leguma asta pentru ceva timp..

Ne-am urcat intr-un tren care ne va duce pana la o localitate situata la granita cu Romania, Solotvino. Am retrait clipele petrecute cu cateva zile in urma in traditionalele trenuri ucrainiene si ne-am certat pe ruseste cu doamna responsabila de vagonul nostru. Noi ne-am certat mai mult prin maini, ca nu prea am avut noroc sa invatam limba rusa la scoala. A doua zi, de dimineata, eram deja in magazinele din Solotvino cumparand tot felul de dulciuri, bauturi(nu prea multa) si alte lucruri care ni se pareau destul de ieftine. Ieftine erau doar daca cumperin in grivne(moneda ucrainiana), altfel "schimbul valutar" nu era unul profitabil.

Dupa ce-am cumparat tot felul de prostii, gandindu-ne ca o sa mancam tot anul ciocolata ucrainiana, a trebuit sa le caram dupa noi si sa trecem granita... pe jos. Cu mici peripetii, am reusit a ajung in Romania, in Sighetul Marmatiei.

De aici, nu mai este nimic interesant de spus. Bilete CFR. Birt. Asteptare. Accelerat. Intarzieri. Bucuresti Nord. Urmeaza statia Eroilor cu peronul pe partea stanga.