Arhitectura si cladirile sunt superbe, dar eu nu m-as putea integra deloc in acest oras. Nu-mi dau seama exact care sunt motivele. Nici sobrietatea, nici indiferenta oamenilor nu cred ca sunt motive. Din punct de vedere al "chimiei" dintre mine si Cracovia, exista sanse minime de "reactivitate".
Am avut ocazia sa vad muzeul Papei Ioan Paul al II-lea. In timp ce ma plimbam pe strazile "reci" ale Cracoviei, i-am zarit figura blanda langa o intrare. Fara sa ezit am intrat si am vizitat rand pe rand incaperile muzeului, bucurandu-ma de aceasta oportunitate. M-am intristat atunci cand domnul in varsta care supraveghea ce se intampla in muzeu mi-a spus ca nu exista nici o exponata din Romania. M-am bucurat insa atunci cand am fost invitat sa scriu cateva cuvinte in lista oaspetilor si am vazut pe pagina anterioara, scris romanesc. Am ramas placut impresionat atunci cand domnul acesta mi-a intins mana la plecare si mi-a multumit. Nu de multe ori mi se intampla sa traiesc aceasta senzatie.
Pentru mai multe detalii din Cracovia, va las sa urmariti pozele:
Krakow |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu