Milosevici

" <>
Cativa dintre fostii sai colegi si prieteni vorbesc, in acest sens, despre patologie si ereditate. Milosevici, spun ei, a fost mereu victima unor crize depresive, inca din tinerete, si uneori statea inchis in casa zile intregi, pentru a-si ascunde aceasta stare de ceilalti. El era incapabil de remuscari. Nu a varsat o singura lacrima pentru atrocitatile groaznice pe care mercenarii sarbi le-au comis in numele sau. Psihologul sarb Zarko Trebjesanin il descria ca pe un "Narcis de gheata" , a carui dorinta oarba de putere i-a sters din memorie nu numai destinul tragic al parintilor sai, dar si propria sa capacitate de a face dovada unor sentimente umane; de-a lungul anilor, el s-a disociat constant de toate violente comise in numele sau, spre a-si pastra personalitatea intacta, curata, ajungand pana intr-acolo incat se credea total neimplicat in actiunile violente desfasurate, sub guvernarea sa, in Iugoslavia.
Pe de alta parte, Milosevici era obsedat de misiunea sa, de personalitatea sa unica, de Mesia modern care dorea sa redea gloria refatului medieval sarb al tarului Dusan. " Ce mai conteaza daca 200 000 sau 300 000 de oameni pier, daca astfel putem restaura imperiul lui Dusan?" , ar fi spus el candva, la un chef tinut in compania unor prieteni intimi, dupa cum releva Ted Olici, un fost realizator TV. Dar, vazand chipurile stupefiate ale acestora , presedintele s-a corectat:" Desigur, glumesc".
Insa aspectul care intriga cel mai mult in comportamentul lui Milosevici ramane absenta oricarei motivatii ideologice a actiunilor sale. El a fost mereu un cameleon politic; a reusit sa inspire adulatia nationalistilor si a celor de extrema dreapta, in vreme ce comunistii din vechea garda a lui Tito il apreciau pentru ca nu devia de la linia traditionala, de stanga, a partidului; nici una dintre aceste directii nu il acaparase pe deplin, caci jongla cu dibacie, facand jocul ambelor tabere, oferind imaginea unui om indragostit de sine insusi si ahtiat pana la fanatism de a detine puterea absoluta. "Ideologia nu a insemnat niciodata pentru sotul meu la fel de mult cat a insemnat pentru mine. El n-ar spune pentru nimic in lume ca si-ar da viata pentru comunism, ori pentru internationalism, asa cum as face-o eu!", recunoaste chiar Mira Markovici.
Milosevici era un tactician desavarsit, o persoana capabila sa actioneze cu rapiditate chiar si in cazul unor evenimente neasteptate si sa se adapteze fara nici un scrupul oricarei situatii, in asa fel incat lucrurile sa se aseze in favoarea sa. Dar el actiona pe baza unor impulsuri instinctive, reactiile sale fulgeratoare se bazau pe o bogata experienta , cautand mereu sa gaseasca actiunilor sale rezonante mitice, legendare, spre a-si impresiona si impulsiona concetatenii. Demagogia nu mai avea nici un secret pentru el, si s-ar putea spune ca s-a nasut demagog... A acumulat uriasa putere pe care o detinea , in anii din urma, atat din spaima pe care o inspira, cat si din dragostea mistica, prin fervoarea nationalista inspirata maselor. Cum nu era multumit sa se inconjoare de lachei umili si servili, Milosevici a pasit mai departe pe calea acapararii totale a Serbiei, incercand sa determine intregul popor sa se supuna ordinelor dictate de el, asemeni unui Mare Frate din scrierile orwelliene; ori de cate ori se ivea o problema , tiranul avea pretentia sa o rezolve de unul singur, indiferent ca avea sau nu competenta necesara. "

Fragmentul este luat din cartea "Milosevici, portretul unui tiran" scrisa de Dusko Doder si Louise Branson, aparuta in Romania in 2004 la Editura ALL.

Singurele lucruri pe care le comentez in legatura cu aceasta carte este ca aduce un bagaj de informatii deloc de neglijat cititorilor dar ofera , dupa parerea mea, informatii putine si pertinente unei singure tabere in problema Kosovo.

Technorati tags: Slobodan Milosevic Iugoslavia Serbia istorie Dusko Doder Louise Branson