Pe 12 februarie am citit in cotidianul "Gandul" un articol foarte bun despre viata sarbilor din provincia Kosovo. Am selectat cateva fragmente din articolul scris foarte bine de Dragoş Boţa din care reiese drama acestor persoane care au ajuns sa fie refugiati in propria tara.
Coşmarurile cu albanezi, care te vânează doar pentru că eşti sârb, au fost înghesuite în nişte containere albe, la 5 kilometri de Priştina. 200 de sârbi rămaşi fără case după ultimul asalt al kosovarilor asupra zonelor locuite de ortodocşi, în urmă cu patru ani, trăiesc „La barăci” – un fel de cartier al oraşului-enclavă Gracianiţa
„În martie 2004, au venit poliţiştii kosovari să ne spună că trebuie să plecăm din case. Ne spuneau că nu mai pot să ne protejeze. Teroriştii albanezi au marcat toate casele sârbilor şi după aia le-au dat foc una câte una. În timpul ăsta, soldaţii britanici din KFOR stăteau şi se uitau. A trebuit să fugim ca să ne scăpăm copiii”
„Mie nu mi-e frică de albanezi, pentru că înainte de 1999 am trăit cu ei împreună. Singurii de care mi-e teamă sunt politicienii sârbi. Nu pot să mă duc să-mi fac casa în altă ţară, pentru că pe pământul ăsta e locul meu. Este riscant să iei ceva cu forţa. Poate că îl vor lua înapoi copiii noştri”. - Novica Stolic (sârb din Kosovo)
Tot articolul il puteti citi aici.
Si acum imi pun intrebarea daca politicienii americani si europeni chiar realizeaza ce se intampla de fapt acolo si de ce ar accepta propunerile unor conducatori corupti care au alungat sarbii de pe propriul teritoriu in urma unor actiuni de o violenta de neimaginat in tarile civilizate?
Technorati tags:independenta Kosovo sarbi refugiati Serbia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu