O voce plictisita anunta in sila ca trenul personal ce vine de la Urziceni ajunge in gara de Sud a Ploiestiului la linia unu. O locomotiva veche de cand lumea, trage dupa ea cateva vagoane insalubre inauntrul carora gasesti fetele triste ale unor navetisti plictisiti de acest drum facut de zeci de ani in fiecare dimineata , cateva fete imbracate in haine de prost gust si care spera sa fie remarcate de vreun pustan smecher de prin Ploiesti, niste tigani cu ochii pe buzunarele altora, pensionari care incearca sa-si rezolve problemele prin spitale, amarati cu vre-un handicap necesar pentru a primi ceva bani din cersit si elevi pierduti in multimea atat de “colorata”.
Ca tot veni vorba de culoare, trebuie sa amintesc ca in momentul cand multimea coboara din tren o pata de gri inunda gara. Noroc cu fatucile ce poarta haine cu niste culori menite sa atraga atentia baietilor cu ciocate si cu camasi decorate cu dragoni rosii pe spate.
Mereu am fost de acord ca griul acesta este specific Munteniei , Olteniei si Moldovei. In orase, toata lumea este imbracata in culori inchise, blocurile sunt gri, la tara mocirla si praful tin locul ierbii iar casele sunt vopsite in culori care exprima doar tristete iar culoarea gardurilor se asorteaza cu cea a casei. Noroc ca de ceva timp s-a descoperit ca portocaliul este la moda si cum te plimbi linistit prin lumea gri dai de cate o paleasca portocalie.Cata fericire…
Si acum revin la trenul nostru si cu parere de rau spun ca acesta nu este singurul. Mai exista trenuri asemanatoare ce vin de la Marasesti, Targoviste, Titu, Brazi, Maneciu sau Slanic.
Glasul rotilor de tren…..
Technorati tags: tren CFR cultura Ploiesti Urziceni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu