luni, 1 septembrie 2014

Frica este muzica democrației

``Dacă politicienii sunt mediocri, acest lucru este din cauză că și alegătorii lor sunt mediocri, și sunt hoți și pentru că alegătorii lor sunt hoți sau ar dori să fie.``

Nu, nu m-am gândit eu la aceste cuvinte. Le-am selectat dintr-o comedie politică italiana apărută în anul 2013, sub regia lui Roberto Ando, care face referire la campania electorală din Italia, privind-o din partea opoziției, din zona de stânga a politicii italiene.

Am făcut abstracție de la aluziile critice asupra guvernului de dreapta, condus în acel moment, în viața reala de Berlusconi și m-am concentrat pe cele două personaje, ambele interpretate senzațional de către Toni Servillo. Sunt cei doi frați gemeni, unul rigidul secretar al principalului partid de stânga, aflat în opoziție care de frica eșecului, din dorința de libertate părăsește viața publică italiană, iar celălalt, înlocuitorul acestuia care prin boemia sa reușește să scoată partidul din criza de imagine.

Mi-a plăcut ce am vazut, dar la scurt timp după terminarea filmului, m-au pocnit în fața trei televiziuni de știri românești. Dacă politica italiană este cântată pe ritmuri de Verdi, a noastră a rămas la stadiul de manea ieftină. Iar nouă ne plac manelele de 25 de ani...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu