Frica este muzica democrației

``Dacă politicienii sunt mediocri, acest lucru este din cauză că și alegătorii lor sunt mediocri, și sunt hoți și pentru că alegătorii lor sunt hoți sau ar dori să fie.``

Nu, nu m-am gândit eu la aceste cuvinte. Le-am selectat dintr-o comedie politică italiana apărută în anul 2013, sub regia lui Roberto Ando, care face referire la campania electorală din Italia, privind-o din partea opoziției, din zona de stânga a politicii italiene.

Am făcut abstracție de la aluziile critice asupra guvernului de dreapta, condus în acel moment, în viața reala de Berlusconi și m-am concentrat pe cele două personaje, ambele interpretate senzațional de către Toni Servillo. Sunt cei doi frați gemeni, unul rigidul secretar al principalului partid de stânga, aflat în opoziție care de frica eșecului, din dorința de libertate părăsește viața publică italiană, iar celălalt, înlocuitorul acestuia care prin boemia sa reușește să scoată partidul din criza de imagine.

Mi-a plăcut ce am vazut, dar la scurt timp după terminarea filmului, m-au pocnit în fața trei televiziuni de știri românești. Dacă politica italiană este cântată pe ritmuri de Verdi, a noastră a rămas la stadiul de manea ieftină. Iar nouă ne plac manelele de 25 de ani...

Totul a inceput la Monaco, '96

In anul 1996, urmaream din intamplare alaturi de tata Marele Premiu al Principatului Monaco transmis atunci de Eurosport. Am intrebat atunci cine este cel mai bun si am primit raspunsul: Schumacher

Abandonase inca din primul tur dar numele mi-a ramas intiparit si am sperat sezon dupa sezon, cursa dupa cursa ca o sa-l vad campion mondial pe cel care abandonase in prima mea cursa de F1 si despre care se spunea ca este cel mai bun. Am avut de asteptat cam 5 ani, dupa care a devenit o rutina.

Rasfoiam zi de zi arhiva revistei clubului Auto Roman , "Autoturism"  din anii '90 deschizand paginile de Motor Sport unde regaseam cronicile Marilor Premii. Asa i-am descoperit pe Nigel Mansell, Ayrton Senna, Alain Prost, Damon Hill si marele Schumacher. Au urmat weekenduri petrecute in fata televizorului, urmarind emisiunile nemtesti dedicate F1 de RTL. In lipsa internetului, butonam telecomanda urmarind teletextul canalelor Eurosport si RTL care ofereau informatii de ultima ora despre fenomen.

As vrea sa-l vad peste ani de zile pe Schumacher asa cum il vedeam si pe Niki Lauda pe canapeaua RTL-ului discutand inaintea unui Mare Premiu despre noii campioni.

Mult noroc, Schumi!