Punct si de la capat

Cel mai important este ca atunci cand un ciclu se termina, sa poti sa mergi mai departe si sa gasesti noi challenge-uri.

A fost un an de zile in care am invatat ce inseamna responsabilitatea, in care am reusit sa-mi dau seama de limitele mele si in care dezvoltarea mea ca persoana a contat mai mult decat satisfactia de a-mi indeplini niste obiecte personale, care ulterior mi-am dat seama ca sunt nerealizabile.

Pentru prima data a trebuit si am fost nevoit sa lucrez intr-o echipa si sa imi dau seama ca incapatanarea mea trebuie data la o parte si inlocuita cu consensul. Am invatat "sa inghit" lucruri pe care nu le-as fi acceptat in alte circumstante. Am cunoscut oameni faini, am inceput sa-mi dau seama cat de important este sa asculti, am invatat sa-mi mentin calmul si rabdarea cu toate ca in interior eram un vulcan.

Acum stiu ca pentru a reusi ceva maret nu trebuie sa astepti ca lucrurile sa vina de la sine si nici nu o sa ti le aduca cineva pe tava. Da, trebuie sa te zbati sa iei decizii neplacute, sa faci sacrifcii si compromisuri. Insa, satisfactia este mult mai mare. Te poti asigura ca mediocritatea va sta departe de tine, iar alte usi ti se vor deschide si tu vei descoperi noi si noi oportunitati.

Nu vreau sa pun inca punct. Sunt mandru si una dintre cele mai mari bucurii ale mele o reprezinta faptul ca atunci dupa ce voi pune punct, exista cineva, exista maxim 5 oameni carora nu le place mediocritatea si al caror entuziasm poate depasi cele mai inalte obstacole. Acum pun punct.

...si de la capat!

Mandrie si plafonare

De multe ori iti doresti sa le arati celor ce nu au avut incredere in tine unde ai ajuns. Ai o satisfactie uriasa sa le citesti mirarea. De multe ori te gandeai ca o sa vina vremea cand ei or sa se uite cu admiratie la tine, sau poate doar o sa le dai peste nas.

Niciodata nu mi-au placut oamenii care nu stiau sa priveasca pe altcineva in profunzime. Nu mi-au placut cei superficiali si plini de ei. Ma enerveaza cei care sunt mandri de ei ca au reusit sa ajunga intr-o functie care ar necesita in mod teoretic respect, insa ajung sa se plafoneze.

Din pacate, intamplarile nu sunt suficiente pentru a le demonstra ca tu poti mai mult. Intotdeauna trebuie sa te asiguri si sa lasi norocul la o parte.

Vin alegerile..

Se vor strica prietenii, se va calca pe cadavre, se vor face aliante cu dusmanii...

Toate cu un singur scop, succesul!

Este un succes cu doua taisuri. Te poate ridica pe culmi si mai inalte, iar daca nu stii sa-l stapanesti, te va dobori. Atunci, prietenii te vor uita sau iti vor aduce reprosuri iar dusmanii se vor bucura de insuccesul tau..

Ramane de vazut cine va fi cel mai tare. Ramane de vazut daca cel care va castiga va invinge cu adevarat...

Despre motivare !

Cat de motivat esti sa faci un lucru pe care ti l-ai propus sa-l faci si consideri ca te va ajuta mult in viitor ?

Sunt persoane carora nu le pasa de aceste lucruri, dar norocul nu le intoarce spatele si nu inteleg ce inseamna motivare, ce inseamna sa lupti pentru un proiect. Nu stiu sa construiasca pentru ca prin diferite circumstante au tot ce-si doresc. Nu sunt pretentiosi, nu au idealuri. Pur si simplu au noroc...

Unii s-ar motiva foarte mult, insa pe parcurs si-ar baga picioarele si s-ar gandi ca vor mai gasi alte oportunitati. In plus, incearca sa gaseasca motive false pentru a-si motiva decizia. Acestia sunt cei care pierd cel mai mult. Acestia muncesc, se zbat, sunt slabi din punct de vedere moral si pierd...Pierd timp, pierd ocazii cu care nu se vor mai intalni. Ei nu pot depasi un nivel de mediocritate iar succesul in viitor este putin probabil sa apara.

Altii stiu sa munceasca, stiu sa viseze si sa-si transpuna visele in realitate. Acestia reusesc sa ramana motivati pana la sfarsit. Isi vad visul cu ochii, li se deschid noi porti iar pentru ei viitorul suna mai bine. Ei au muncit. Au muncit mai mult decat cei din a doua categorie si au reusit sa pastreze un ritm constant de munca pe toata perioada proiectului. Nu sunt oameni « multilateral dezvoltati ». Isi impun cateva directii, nu se abat de la ele iar rezultatele nu intarzie sa apara. Ei vor suporta mult mai bine decat cei din a doua categorie frustrarea de a vedea un « norocos nenorocit » la acelasi nivel ca ei sau mai bun. In cazul unui esec, ei nu arunca vina pe ghinion, ci incearca sa se autoevalueze incercand sa gaseasca motivul real al esecului.

Voi cat de motivati sunteti ?