Nu, nu vreau sa incep un articol de istorie si nici sa vorbesc despre recenta tragedie poloneza. Sunt 2 filme pe care le-am vazut recent si m-au impresionat. Doua filme de razboi, doua filme despre supravietuire, doua filme despre o cruda realitate a politicii mondiale.
Avem doua filme in care rusii sunt prezentati in moduri diferite. Este normal tinand cont de faptul ca primul film este polonez si cel de-al doilea este rusesc.
Katyn (2007)
Director: Andrzej Wajda
Este un film despre masacrul de la Katyn si despre strategia rusilor de a ascunde adevarul. Filmul se invarte in jurul manipularii politice si in jurul sperantei de a revedea pe cineva in viata.
Kandahar (2010)
Director: Andrei Kavun
Cunoastem povestea unui echipaj de piloti rusi capturati in 1995,in Kandahar de catre talibani. Puteti urmari aventurile pilotilor in societatea afgana si modul in care au reusit sa evadeze.
Se afișează postările cu eticheta Polonia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Polonia. Afișați toate postările
luni, 14 iunie 2010
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Welcome to Ukraine!
Iata-ma in momentul cand trebuie sa imi iau ramas bun din Cracovia. Impreuna cu niste prieteni din Ljubljana, Torino si Cracovia ne urcam intr-un tren "low-cost" care ne va duce spre granita cu Ucraina.
De-a lungul drumului de cateva ore cu trenul, printre reprize de somn am reusit sa vad cateva imagini din viata rurala a Poloniei, dar si din cea industriala. Nu pot sa spun decat ca e putin mai bine.
Ajuns in Przemisl incep sa-mi aduc aminte de orasele mici din Romania. Vad peronul pentru autobuze care merg spre Suceava. Vad pene de paun intr-o sacosa de panza urcand in autobuzul care ar trebui sa ne duca spre Lviv. Dupa o scurta masa luata la barul de langa autogara ne urcam in autobuz si incercam sa surprindem atmosfera prin cat mai multe si ciudate poze. Va amintiti de autobuzele care acum cativa ani faceau legatura intre resedinta de judet si catunul din varful dealului? De astea vorbesc.
Ajungem la vama si ne confruntam cu frumusetea "vamesitei" ucrainiene dar si de prostia autoritatilor. Intrand in Ucraina, deja incep sa vad o alta lume. O alta lume si decat Romania. Nu este cu mult diferita, dar stiti ca anumite detalii ies in evidenta si te fac sa-ti creezi o impresie generala. Vilele asezate langa case darapanate aratau o imagine romaneasca dar contrastul era mai grav.
Dupa cateva ore de mers "tihnit" si de indurat frig, ajungem in Lviv unde primul lucru care ne vine in minte este sa luam niste taxiuri datorita preturilor mici. Ajunsi in fata garii si nefiind in stare sa negociem un pret, ne hotaram sa ne inghesuim intr-un taxi care sa ne duca spre luxosul hotel Dnister de 4 stele, unde vom inopta.
Seara se termina cu o "petrecere" in clubul studentilor alaturi de privirile tipilor ucrainieni ce imi amintesc de masculii feroce din caminele culturale romanesti transformate in discoteci.
...si acum hai sa dormim in patul confortabil al hotelului Dnister, dupa o cafea si o Cola servite la barul hotelului in speranta descoperirii Internetului.
De-a lungul drumului de cateva ore cu trenul, printre reprize de somn am reusit sa vad cateva imagini din viata rurala a Poloniei, dar si din cea industriala. Nu pot sa spun decat ca e putin mai bine.
Ajuns in Przemisl incep sa-mi aduc aminte de orasele mici din Romania. Vad peronul pentru autobuze care merg spre Suceava. Vad pene de paun intr-o sacosa de panza urcand in autobuzul care ar trebui sa ne duca spre Lviv. Dupa o scurta masa luata la barul de langa autogara ne urcam in autobuz si incercam sa surprindem atmosfera prin cat mai multe si ciudate poze. Va amintiti de autobuzele care acum cativa ani faceau legatura intre resedinta de judet si catunul din varful dealului? De astea vorbesc.
Ajungem la vama si ne confruntam cu frumusetea "vamesitei" ucrainiene dar si de prostia autoritatilor. Intrand in Ucraina, deja incep sa vad o alta lume. O alta lume si decat Romania. Nu este cu mult diferita, dar stiti ca anumite detalii ies in evidenta si te fac sa-ti creezi o impresie generala. Vilele asezate langa case darapanate aratau o imagine romaneasca dar contrastul era mai grav.
Dupa cateva ore de mers "tihnit" si de indurat frig, ajungem in Lviv unde primul lucru care ne vine in minte este sa luam niste taxiuri datorita preturilor mici. Ajunsi in fata garii si nefiind in stare sa negociem un pret, ne hotaram sa ne inghesuim intr-un taxi care sa ne duca spre luxosul hotel Dnister de 4 stele, unde vom inopta.
Seara se termina cu o "petrecere" in clubul studentilor alaturi de privirile tipilor ucrainieni ce imi amintesc de masculii feroce din caminele culturale romanesti transformate in discoteci.
...si acum hai sa dormim in patul confortabil al hotelului Dnister, dupa o cafea si o Cola servite la barul hotelului in speranta descoperirii Internetului.
 |
| Krakow to Lviv |
luni, 21 decembrie 2009
Neprietenos, dar cald uneori...
Am facut tranzitia de la o atmosfera prietenos de calda in Grecia la una mai sobra si mai geroasa in Cracovia. Este un oras superb. Plimbandu-ma prin el, imi imaginam ca sunt in acelasi timp prin Sibiu, Brasov, Oradea sau Timisoara.
Arhitectura si cladirile sunt superbe, dar eu nu m-as putea integra deloc in acest oras. Nu-mi dau seama exact care sunt motivele. Nici sobrietatea, nici indiferenta oamenilor nu cred ca sunt motive. Din punct de vedere al "chimiei" dintre mine si Cracovia, exista sanse minime de "reactivitate".
Am avut ocazia sa vad muzeul Papei Ioan Paul al II-lea. In timp ce ma plimbam pe strazile "reci" ale Cracoviei, i-am zarit figura blanda langa o intrare. Fara sa ezit am intrat si am vizitat rand pe rand incaperile muzeului, bucurandu-ma de aceasta oportunitate. M-am intristat atunci cand domnul in varsta care supraveghea ce se intampla in muzeu mi-a spus ca nu exista nici o exponata din Romania. M-am bucurat insa atunci cand am fost invitat sa scriu cateva cuvinte in lista oaspetilor si am vazut pe pagina anterioara, scris romanesc. Am ramas placut impresionat atunci cand domnul acesta mi-a intins mana la plecare si mi-a multumit. Nu de multe ori mi se intampla sa traiesc aceasta senzatie.
Pentru mai multe detalii din Cracovia, va las sa urmariti pozele:
Arhitectura si cladirile sunt superbe, dar eu nu m-as putea integra deloc in acest oras. Nu-mi dau seama exact care sunt motivele. Nici sobrietatea, nici indiferenta oamenilor nu cred ca sunt motive. Din punct de vedere al "chimiei" dintre mine si Cracovia, exista sanse minime de "reactivitate".
Am avut ocazia sa vad muzeul Papei Ioan Paul al II-lea. In timp ce ma plimbam pe strazile "reci" ale Cracoviei, i-am zarit figura blanda langa o intrare. Fara sa ezit am intrat si am vizitat rand pe rand incaperile muzeului, bucurandu-ma de aceasta oportunitate. M-am intristat atunci cand domnul in varsta care supraveghea ce se intampla in muzeu mi-a spus ca nu exista nici o exponata din Romania. M-am bucurat insa atunci cand am fost invitat sa scriu cateva cuvinte in lista oaspetilor si am vazut pe pagina anterioara, scris romanesc. Am ramas placut impresionat atunci cand domnul acesta mi-a intins mana la plecare si mi-a multumit. Nu de multe ori mi se intampla sa traiesc aceasta senzatie.
Pentru mai multe detalii din Cracovia, va las sa urmariti pozele:
 |
| Krakow |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)